Daca cineva mi-ar cere sa dau exemplu o femeie uimitoare atat ca frumusete, cat si ca inteligenta, cu siguranta ca in minte mi-ar veni …ghici cine? Cateva indicii: e rafinata, e blonda, a prezentat emisiunea “Jurnal Intim”, are condei cu carul, are opinii pertinente. Da! Vorbesc de Raluca Zenga. Poate ca apelativul de “sotie de fotbalist” i-a determinat pe unii sa nu mai caute adevarata esenta a Ralucai, insa chiar si asa, nu ai cum sa nu observi cat de frumos stie sa-si povestesca faptele, cat de mestesugite-i sunt vorbele si cata intelepciune detin. Nomada, indragostita de esentele gurmande, pasionata de literatura, cu tocurile bine infipte in pamant, “Superficiala” are harul acela de a te face sa o indragesti din prima clipa. Impreuna cu Raluca am facut o calatorie in lumea cartilor, pe care va invit sa o cititi. 

T: Desi poate lumea se asteapta sa te intreb tot soiul de lucruri despre intretinerea frumusetii tale, despre shopping si alte subiecte facile , ei bine, nu! Stiu ca tu ai o pasiune pentru carti. Despre acesta as vrea sa te intreb. Cum s-a nascut ea?, si intreb cu speranta ca poate voi starni si in altii pofta aceasta.

R.Z: Pasiunea mea pentru carte se traduce in setea personala de cunoastere, dar si intr-o dorinta secreta de escapism, lectura ca “portal” catre alte lumi, poate inaccesibile, dar tocmai pentru acest motiv infinit fascinante…Cred eu ca iubirea pentru carti trebuie sa inmugureasca devreme, in copilarie- cazul meu- ca stimul pentru imaginatie, vocabular lingvistic si deschidere mentala…Una dintre cartile de “capetenie” la delicata granita dintre copilarie si adolescenta mi-o amintesc cu tandrete a fi “Bucuria de a trai” a lui Emile Zola, triumful naturalismului sau viguros! 

T: De ce crezi ca citim? Pentru a afla universul interior al altor oameni, pentru a ne imbogati cunostintele sau din plictiseala?

R.Z: Eu acum tind sa caut lectura “completa”, cea care ofera alaturi de relaxare/delectare intelectuala si multa informatie, istorie, conexiuni interesante: o carte ca un documentar, care sa te absoarba, sa te cucereasca cu referinte! Mi se intampla rareori, sincer, sa afirm ca “ma plictisesc”- imi gasesc mereu o activitate- si spre o carte buna aleasa de mine ma indrept intotdeauna cu “pofta”, nu din langoarea unei amieze statice! 

T: Radu Petrescu spunea ca in carti “viata e mai densa”. Cat de adevarata ti se pare aceasta afirmatie?

R.Z: Afirmatia e aplicabila pentru mine in cazul cartilor de calatorie, sunt perioade in care tanjesc dupa un voiaj, visez la un “pelerinaj” plin de mistere- cum ar fi pentru mine “obsesia” culturala cu Drumul Matasii si statele Asiei Centrale- si in imposibilitatea de a-mi implini imediat dorinta caut senzatiile si trairile in lectura: ideal substitut de “palpitant” si “densitate” cand poate in propria existenta avem parte de prea multa acalmie! Cartile de multe ori deruleaza un destin pana la deznodamant: sigur ca totul pare mai intens! 

T: Cititul devine cea mai bună cale spre tine însuţi, spre stări, sentimente şi emoţii. De ce lumea s-a oprit din citit?

R.Z: As indrazni sa dau oarecum vina pe Tv…pe distractia “light” care o  propune, solicitandu-ne mai putin efort si gratificandu-ne cu imagini captivante, cu zgomot si adrenalina vizuala…lectura presupune mai multa izolare, recluziune, un relax mai “intim”…Nu e totul pierdut totusi, lectura este inegalabila pentru multi!  

T: Cartile sunt ca femeile unele  ne seduc din primul moment, altele niciodata. Pe tine, care te-a sedus si care te-a adormit?

R.Z: Petrec timp suficient in librarie incat sa nu ma intorc acasa cu opere soporifice! Fac o selectie atenta, stiu exact ce lecturi imi sunt “hrana” pentru intelect si suflet si nu ma abat de la “directivele” proprii, indiferent ca pentru unii aleg titluri rare, nu neaparat din categoria “bestseller”! 

T: Stiu ca doresti sa publici o carte. De unde incepe povestea primul rand scris de tine?

R.Z: O parcare cu igrasie si lumini palpaitoare de neon, cu mirosuri nelinistitoare, cu unghiuri si umbre ce pot fi orice de la teritoriu pentru sex sau crima…  

T: Am aflat ca Orientul reprezinta un punct de maxim interes pentru tine. Daca ar trebui sa vorbesti oamenilor despre acest taram ce a sedus deopotriva scriitori, pictori, muzicieni, ce le-ai spune?

R.Z: Orientul este un pot-pourri de traditii, miresme si culori- pentru mine taramul celei mai fecunde inspiratii: apreciez nespus literatura araba, persana si indiana, arta si arhitectura islamica, farmecul din medina, larma din bazarele antice sau chiar peisajul cupolelor albe ale caselor incremenite in soarele fierbinte de la miezul zilei…Pana si aerul este incarcat de o vraja aparte!  

T: Care a fost prima intalnire a ta cu aceasta lume exotica?

R.Z: Desigur in lectura, din copilarie cu “O mie si una de nopti” si “Shahnameh” a persanilor! Apoi din timpul liceului prin meditatii cu un profesor universitar la limba araba, pentru a putea da examen prin araba si engleza la Facultatea de Stat; apoi desigur calatoriile, atractie consacrata pentru Orient!  

T: Lasand acest univers al cartilor deoparte, vreau sa stiu: ti-a fost greu din postura de femeie inteligenta si analitica sa-ti duci frumusetea.

R.Z: Cred ca e mare pacat ca intr-o femeie frumoasa sa intrezaresti o privire fara expresie, fara profunzime, oglinda unui interior “golas”…Daca ai norocul de a fi binecuvantata cu binomul castigator, inteligenta si un aspect placut, devine o lupta personala si o ambitie teribila sa demonstrezi ca in tine primeaza sclipirea mintii, cu riscul de a deveni nesuferita si “pretioasa”, incercand din rasputeri sa-ti pui in evidenta cunostintele, sa-ti demonstrezi valoarea, sa darami prejudecata care simti ca te pandeste din partea celorlalti! Nu e usor, dar in final merita satisfactia!     

T: De ce crezi ca in zilele noastre  multe dintre femei acorda mai mult  timp intretinerii fizice decat studiului, laturii spirituale? Oare cred ca sucesul insemna doar o pereche de sani, niste buze si un posterior lucrat?

R.Z: Nu neaparat, poti fi si o splendida “tocilara”, “a sexy nerd”, toba de carte dar cu un corp tonic si zvelt- importanta e dozarea timpului: sa alergi o ora in parc poate fi reconfortant si pentru trup si pentru spirit: eu merg la sala si apoi ma odihnesc acasa cu o carte: refacere musculara pe canapea, concentrandu-ma la urmatorul articol, sau subliniindu-mi pasaje interesante. Am un ritual de frumusete dar si unul spiritual. Perfect!  

T: Mai exista insa, o categorie astazi: femeile care tind sa se masculinizeze, care vor sa-si asume raspunderea si capacitatea de a actiona a barbatului, imprumutand atitudinea si vestimentatia lui, care nu mai sunt”cel de-al doilea sex”asa cum spunea Simone de Beauvoir. Oare aceasta tendinta vine din faptul ca, odata,  au esuat ca femei?

R.Z: Oh nu. Nu impartasesc ideea ca look-ul androgin la o femeie este garantie de inteligenta si eficienta, “am eliminat toate zorzoanele feminine si odata cu ele superficialitatea si frivolitatea, asa ca luati-ma in serios!” Ma simt perfect in pielea mea cosmetizata si mereu atent ingrijita, in tinute feminine, fara ca aceasta sa imi impiedice increderea in fortele proprii, in impactul asupra persoanelor intr-un oricare discurs!  

T: Ce ar trebui o femeie sa nu faca niciodata?

R.Z: Sa isi compromita demnitatea, sa se puna pe “tava” in fata unui barbat: eu sunt de moda veche, dintotdeauna am vrut ca barbatul sa depuna un considerabil “efort” pentru a-si cuceri partenera: curtoazie si insistenta “cavalereasca”!     

T: Ce titlu crezi ca va avea un articol despre tine peste 8 ani?

R.Z: Sper sa fie ceva in legatura cu lansarea unei carti de succes (a doua, sub cele mai bune auspicii!) 

T: Ce ai vrea sa stie oamenii despre tine?

R.Z: Ca pentru a ma cunoaste mai bine este suficient sa intre pe superficiala.com, oglinda preocuparilor mele, sau ceea ce se poate ascunde in spatele banalei etichete de “sotie de fotbalist”!  

T: Ce planuri de viitor ai?

R.Z: Cu ajutorul lui Dumnezeu sper ca incet-incet sa se realizeze toate: o familie frumoasa (cea mai de pret!), in continuare calatorii surprinzatoare an de an, si cat mai multa inspiratie la scris!

C. A: Cred ca aproape tot ce invata un barbat din punct de vedere emotional provine de la o femeie; sau alta… In cariera mea psihoterapeutica am discutat detaliat cu mai mult de 4000 de femei, iar trairile ei s-au intiparit adanc in constiinta mea.

T: Cartile dumneavoastra au mesaje” self help”. De unde atata dragoste de oameni, incat si timpul dumneavoastra liber sa le fie dedicat, scriind carti pentru ei?

C. A: Nu cred ca exista timp liber; cred ca exista timp trait frumos, iar asta nu presupune sa stai tolanit in pat la televizor sau sa ingurgitezi alimentge si bauturi. Am descoperit cat de interesant e sa “scrii” o carte la reportofon, in timp ce conduci prin locuri frumoase intre doua treburi, cat de frumos este chinul de a te trezi noaptea cu o pagina a cartii in minte, sau cat de firesc se prelungesc cuvintele profesiei umaniste in cuvintele unei carti umaniste…

T: In cartea Perna si Ruj vorbiti despre tema infidelitatii. Cum percepeti infidelitatea : un simptom al unei relatii bolnave deja sau o cauza?

C. A: Privita cu un ochi psiho-social si nicidecum moraliceste sau logic, infidelitatea este un fenomen care rezulta din ceea ce fac oamenii care se invart in jurul unui cuplu. Ea este o realitate sociala tot mai vizitata de contemporanii nostri, pentru ca traim intr-o lume cu preocupari erotice non-stop.

T: Credeti ca iubirea ar trebui sa rasfoiasca Registrul Starii Civile inainte sa ne viziteze?

C. A: Starea de iubire si Starea Civila se intalnesc doar formal, odata sau de mai multe ori in viata. Uneori se cauta reciproc, alteori se desfiinteaza reciproc, iar asta se intampla pentru ca una zboara, iar cealalta se infige. Sunt in contratimp aceste stari… Ai observat?

T: Sau o putem invoca ca scuza atunci cand ne atingem de asternuturi straine?

C. A: Nu cred ca iubirea erotica poate fi folosita ca argument sau ca scuza, nici ca scop in viata. Ea este perena, infloreste si se ofileste natural. Cand o simti, e semn ca ai de parcurs o sarbatoare si trebuie sa respiri in ritmul ei, macar o vreme.

T: Este amanta intotdeauna o victima a propriilor ei sentimente, pentru care este blamata si nedreptatita?

C. A: Da, amanta cade victima propriilor sentimente, cand acestea incearca sa se incadreze in povestea de viata a altora, asa cum face o fetita care incearca sa se impinga intre mama si tata cand sunt imbratisati; cred ca multe incep in acele momente din biografia ei…

T: Cum e mai greu sa traiesti azi: ca barbat, fiind permanent provocat de femei “vitrina” diponibile, dar trebuind sa ramai fidel sau ca femeie care permanent esti tentata de barbati cu potential, desi ar trebui sa ramai indiferenta?

C. A: Aici sunt enuntate cele doua mari dileme comportamentale ale celor doua sexe. Poti iesi din aceste dileme, atat ca barbat cat si ca femeie, daca stii sa-ti armonizezi atitudinile cu stadiul de dezvoltare in care te afli. Ca femeie, poti sa te arati tentata, cata vreme stii ce sa faci cu sentimentele starnite astfel.

T: In cea ce a doua carte “Cine m-a facut femeie?” vorbiti despre femeia: bijuterie, cetate, mister. Care credeti ca este scopul prin care femeii i se cere astazi, indirect, masculinizarea, propunandu-i-se printre altele si “aventura eficientei”? Mai exact: de ce trebuie sa arati si sa te comporti ca un barbat, cand el inca mai exista ca specie?

C. A:Valorile societatii sunt acum cele masculine, cu ajustari unisex. Cu alte cuvinte, pentru a te simti implinit ti se cere performanta, fermitate, insensibilitate, iar astea pot fi impachetate in culori si maniere feminine, astfel incat sa devina accesibile si sexului “slab”. Se pare ca barbatul nu prea mai exista distinct azi: nu mai tine pe umeri, nu mai exploreaza, nu mai confera siguranta.

T: Este astazi femeia un “bun mobil”? Intreb asta referindu-ma la tendinta multor barbati de a-si demonstra reusita sociala, aratandu-si casa, masina, …la fel si femeia.

C. A: Acest fenomen decurge din tendinta de a pretui imaginea, nu esentele. Barbatii se afiseaza cu femeiele care arata bine, pentru ca utilitatea lor materna nu mai este prioritara.

T: Din prisma experientei profesionale vaste precum si din cea a barbatului, ce atribute credeti ca ar trebui sa salasluiasca intr-o femeie pentru a fi retinuta de sufletul unui barbat?

C. A: Pentru a fi retinuta ca frumoasa, trebuie sa stie sa se arate si celorlalti barbati; pentru a fi retinuta ca desteapta, trebuie sa stie sa se exprime in doua trepte; pentru a fi retinuta ca posibila sotie, trebuie sa o poata prelungi pe mama Lui.

T: Exista in literatura un personaj feminin pe care l-ati putea da drept un prototip al femeii ideale, a ceea ce-si doresc barbatii?

C. A:In literatura nu exista o astfel de femeie, din moment ce cartile raman in rafturi oricat de frumoase ar fi, asa cum ramane femeia frumoasa in casa, dupa ce este citita.

T: Stiu ca organizati uneori la Institutul de Relatii Umane sesiuni deschise pe teme de interes general. Una dintre cele mai recente s-a numit Cu ce te alegi din iubire? Ati aflat raspunsul? Daca da, care este acesta?

C. A: Sesiunile deschise ale Institutului au devenit tot mai atragatoare publicului select. Din discutiile avute pe tema “Cu ce te alegi din iubire?” a rezultat ca te alegi cu viata in formele cele mai curate: copil, intensitate, naturalete.

T: Va considerati un om fericit?

C. A: Da. Pur si simplu da.

T: Vi se intampla uneori sa priviti viata ca pe o dupa-amiaza plictisitoare de duminica?

C. A: Nu viata nu este plictisitoare, cata vreme ii zambesti. Iti raspunde imediat, pentru ca de-abia asteapta sa te umple.

T: Unii spun ca pasiunea aduce cu sine performanta, altii ca masura e cheia succesului. Ce ar trebui sa primeze in viata unui om: pasiunea sau masura?

C. A: Cand e vorba despre tine, e buna pasiunea. Cand e vorba despre ceilalti, e buna masura, cu unele exagerari de moment. Dar atentie: succesul ar trebui sa fie raportat la propria persoana, nu la cei care concureaza cu tine.

T: Daca ati mai avea o viata, v-ati alege aceeasi meserie? Motivati de ce?

C. A: Nu eu am ales meseria asta, ea m-a ales pe mine. Si… adevarul este ca mai am o viata, pe dedesupt. Si inca una, pe deasupra. Cel putin asa spun teoriile unificatoare (cuantica, fractala, non-lineara, ce a corzilor…).

T: Vorbiti-ne putin despre proiectele pe care le aveti.

C. A: Acum scriu la cartea despre moartea fiecaruia. Incerc sa infiintez o clinica a dependentelor, fie ele fata de substante, fie fata de jocuri de noroc, internet, pornografie. Ma apuc la vara de renovat casa parintilor. Am niste proiecte despre cum sa-i conving pe romani sa-si tina tara curata. Iar la Institutul de Relatii Umane vreau sa adun oameni luminati intr-un grup de discutii asupra evenimentelor si curentelor la scara nationala.