Tatiana Ernuteanu » Just me

Pentru tine….

Tatiana — Fri, 07 Jan 2011 09:12:52 +0000

When I was young, it seemed that life was so wonderful,
a miracle, oh it was beautiful, magical.
And all the birds in the trees, well they’d be singing so happily,
joyfully, playfully watching me.
But then they send me away to teach me how to be sensible,
logical, responsible, practical.
And they showed me a world where I could be so dependable,
clinical, intellectual, cynical.

There are times when all the world’s asleep,
the questions run too deep
for such a simple man.
Won’t you please, please tell me what we’ve learned
I know it sounds absurd
but please tell me who I am.

Now watch what you say or they’ll be calling you a radical,
liberal, fanatical, criminal.
Won’t you sign up your name, we’d like to feel you’re
acceptable, respecable, presentable, a vegtable!

At night, when all the world’s asleep,
the questions run so deep
for such a simple man.
Won’t you please, please tell me what we’ve learned
I know it sounds absurd
but please tell me who I am.

Filed under: Just me, Uncategorized

Sunt incantata!

Tatiana — Sat, 13 Mar 2010 18:41:54 +0000

Astazi am fost premiata de una din prietenele mele virtuale foarte dragi, Roxana, careia ii multumesc pentru gestul facut si care ma face sa imi simt “mica mea indeletnicire” apreciata. Il ofer cu mare drag tuturor celor care intra pe acest blog, isi lasa impresiile si opiniile aici si nu uita sa imi fie aproape.

Filed under: Just me Tagged: blog, premiu

Primul premiu 2010

Tatiana — Sun, 10 Jan 2010 09:52:02 +0000

Astazi am fost rasplatita pentru mica mea indeletnicire de a “blogui” , cu un buchet superb de trandafiri rosii de la buna mea prietena, Irina, pe care, desi, nu am intalnit-o niciodata, o simt extrem de aproape de sufletul meu. Multumesc mult pentru premiu.

L a randul meu il ofer celor dragi: Lorrena, Geminis, Choo, Irisha, Roxana, OOvi, Catalina,Gabriel, Acuarele, Deea, Mika, Camelcutza, Stylepicks, Eda, Ramona, Bianca, Tibi, Ely….

Posted in Just me, Uncategorized Tagged: Premiu blog

Ninge des si in suflet si afara!

Tatiana — Sun, 03 Jan 2010 10:36:06 +0000

Azi e ultima zi de vacanta. De maine incepe munca si agitatia. E o zi superba aici! Ninge cu fulgi mari si linistit.
Nu am rezistat tentatiei de a nu scoate nasul din casa si am pornit La o scurta plimbare. M-am simtit atat de bine cu fulgi pe gene, nasul inghetat si cu cizmele ude. Era ca intr-o poveste, atat de imaculat totul si de lipsit de viata. Oameni putini alergau grabiti catre casele lor incalzite, vantul suiera usor, iar decorul era greu de descris.

Posted in Just me Tagged: iarna, ninge

Dulce copilarie!

Tatiana — Sat, 02 Jan 2010 08:59:41 +0000

Zilele astea m-a prins un mare dor de copilarie! Mai exact cred ca de viata lipsita de griji de atunci, de capacitatea de a uita micile neplaceri cu lejeritate, de mirosul de iarba din curtea casei unde m-am nascut, de mirosul de soare pe care il avea parul meu.
Asa ca am pornit impreuna cu mama si Adi la colindat pe urmele copilariei mele. Am mers intai sa vad casa in care m-am nascut si care ulterior a fost vanduta. Din pacate am privit-o doar de la exterior de pe straduta care mi-a amintit de nazbatii dar si de lucrurile triste. Am revazut-o cu alti ochi, parca putin straina dar in acelasi timp nostalgica. Eram destul de mititica cand ne-am mutat, cred ca aveam in jur de 11 ani. Apoi am continuat cu vizitarea casei strabunicii mele, casa in care cand intram ma cuprindea o liniste si o pace de neregasit acum. Mirosea a levantica, asternuturile erau intotdeauna apretate iar soba de teracota torcea placut.Tot din strada am revazut-o!
Timpul parca s-a scurs atat de repede si atatea lucruri s-au interpus in toata aceasta perioada….! Va las sa colindati cu mine privind pozele prin micul meu univers nostalgic.

casa unde m-am nascut

casa strabunicii mele

Posted in Just me Tagged: bunica, casa, copilarie

Sex and The City – 2

Tatiana — Wed, 30 Dec 2009 18:49:20 +0000

Multe suparari, frustrari si lacrimi mi-au disparut lasandu-ma furata de serialul SATC. Am revazut de zeci de ori episoadele, amuzandu-ma la unele faze de fiecare data. Am ras impreuna cu Carrie, i-am urmat uneori teoriile, alteori m-am regasit in inconstienta ei de a cheltui si ultimul banut pentru a-mi lua haine. Sunt la fel de imatura si acum cand toti banii pleaca catre casele de marcat ale magazinelor sau via online tot pentru “toale”, iar pentru a-mi cumpara o casa nu pun nimic deoparte. Un singur lucru imi lipseste: nu am prietene la fel de apropiate precum ea. Uneori mi-as dori sa pot imparti cu cineva, care sa fie “la fel de femeie ca mine”:) multe din suferintele sau bucuriile pe care le simt. Din pacate cel mai bun prieten e sotul:)))
El e un Mr Big, dar mult mai inclinat in a-mi asculta confesiunile si mai putin cinic decat personajul din film.
Dupa ce am scos maximum de placere din vizionarea serialelor am trecut cu mare nerabdare la filmul SATC.
Sa nu credeti ca pe asta l-am vazut odata ca orice om normal! Nu, nu! Nu ma subestimati. L-am revazut pana cand am realizat ca am invatat replici pe dinafara.
Acum astept partea a doua, cu atata patos, ca de cand am vazut primele imagini, nu mai am stare. Celor care se vor grabi repede sa ma judece, spunand ca este un film facil….am de gand sa le spun inca de pe acum…ca nu-l consider un film de referinta insa il consider plin de savoare, umor, imagini care mangaie mintea unei femei, plin de lucruri adevarate care constituie universul feminin, aparent doar superficial. Pentru fanele acestui serial pun si fimuletul pentru a va starni curiozitatea si pentru a simti nisipul desertului si soarele arzator pana la marea premiera de pe 28 mai 2010

Posted in Just me Tagged: Carrie, film, Sex and The City 2, Totul despre Sex

Primul om de zapada!

Tatiana — Sat, 26 Dec 2009 09:51:30 +0000

Dimineata, cafea, tigara si multa “lipsa de liniste”, ca doar avusesem doua zile bune, nu? Asa ca m-am lasat luata chiar fara chef pe afara de sotul si mama mea, cele mai dragi persoane din lume. Am dat o tura cu masina si pentru ca nu facusem niciodata un om de zapada am zis ca e timpul sa invat. M-am pus pe treaba, desi manusi nu aveam si imi inghetasera mainile si nici morcov sau alte accesorii pentru el nu erau in poseta mea. Am gasit niste pietricele si niste crengute si am improvizat…Noroc cu sapca si manusile sotului meu care i le-a imprumutat pentru un shooting Omului de Zapada.
Va ofer in exclusivitate fotografii de la eveniment. Tineti cont ca e prima data cand plimb un bulgaras mic prin zapada pentru a-l transforma intr-unul maaaaaaaaaaaaaaare!
PS: Astept impresii, mai cu seama ..incurajatoare!:)

Posted in Just me Tagged: om de zapada, plimbare

A venit Mosu’!!!!

Tatiana — Fri, 25 Dec 2009 06:57:06 +0000

A venit Mosu’!!! Nu stiu cum si ce a reusit aseara pentru cateva ore sa ma faca sa regasesc bucuria de a trai. Am ras, am povestit, mi-am amintit intamplari haioase si m-am desfatat despachetand cadouri. A fost un Mos bogat care cred ca s-a gandit la cat de amarata am fost si care atunci a venit plin de daruri. Nici eu nu am uitat sa fac lista si sa vorbesc cu el pentru cei dragi. Am fost surprinsa sa vad ca toata lumea s-a gandit la mine si la ce ma bucura pe mine cel mai mult sa primesc. A fost o seara ca pe vremuri.
Nici nu stiu ce a contat mai mult la starea mea de fericire: cadourile sau linistea pe care am regasit-o.
Sotul meu mi-a daruit o sacosa plina de bunatati, un pulover de la Bershka si unul de la Motivi si o pereche de cizme de la Lee Cooper si un sapun de la L’Occitane. Mama mi-a facut cadou un parfum Eclat d’Arpege de la Lanvin, o camasuta de noapte,o bratara de argint, un deodorant Victoria Beckam si o pereche de cercei delicati de aur cu perla. Bunica mi-a luat un lapte de corp Givenchy-Amarige.
Voi ce ati primit in seara de Ajun de la Mosu’?

Posted in Just me Tagged: berska, cadouri, lee cooper, motivi

Vine Mosu’….SSSSSTTTTT!

Tatiana — Thu, 24 Dec 2009 16:51:19 +0000

Ma asteptam la un Craciun linistit. Nu e! Ma asteptam la multa zapada. Nu e! Ma astept la multe cadouri. Sper sa fie! Doar cozonacii mi-au iesit asa cum trebuiau: mari, pufosi cu multa nunca, cu coaja aurie.
Ma mangai cu gandul ca poate, la anul, printr-o minune ,voi simti si eu poate spiritul Craciunului, febra aceea care cuprinde fiecare celula si linistea pe care o simte oricine cand pune capul pe perna.
Am acceptat ca acum nu mi-e dat! Mi-a fost greu dar fiindca atatia mi-au spus sa ma resemnez, iata ca o fac. Anul acesta voi face Craciunul pentru altii. Ma voi bucura pentru ei, voi manca si voi bea pentru ei. Nimic pentru mine, ca n-are rost.
Sunt anesteziata de tot! Nu am chef, nu mi doresc, nu mai vreau, nu mai pot… cam asta e ce ma defineste acum. Nici farama de motivatie, nici urma de optimism! S-au dus ca vara…fara sa ma intrebe daca vreau.:)
Voua, celor care mi-ati fost alaturi de atata timp va doresc un Craciun Fericit, in care sa aveti pofta de toate si de care sa va bucurati din toata inima.

Posted in Just me

Ce sa fac? Sfaturi….va rog

Tatiana — Thu, 17 Dec 2009 13:51:32 +0000

Ador iarna cu toata aroma ei de ger, cozonac si brad. Privesc pe geam si vad cum pe un cos fumul serpuieste alene. Mi-aminteste de o zi din copilarie pe care nu o pot uita. Era multa zapada si stiu ca iesisem cu mama la cumparaturi si am venit bucuroasa acasa cu o imensa carte de colorat. Cred ca a fost cea mai groasa carte pe care am vazut-o candva, iar pe coperta avea o pisica mare alba. Era atata liniste atunci in sufletul meu, poate fiindca asa sunt copiii : puri, sinceri si deschisi. Tanjesc dupa seninatatea aceea de copil, care mi-a fost furata in fiecare zi de oameni avizi si acaparatori.
Si acum incerc sa ma simt copil, fiindca sunt acasa la mama, locul unde imi place sa -mi vindec sufletul. Aici e …cald, si desi nu-mi sta bine sa recunosc, imi place si acum sa stau in bratele mamei si sa-i simt mirosul. Mama rade de multe ori de mine si mi spune ca eu nu o sa cresc niciodata. Nici nu vreau-e raspunsul meu de fiecare data.
Ziua trece repede, facand prajituri celor dragi, sau cautand sa le fac mici surprize. Seara imi pun capul la ea in brate si o las sa ma rasfete, rasfirandu-si degetele prin parul meu, si povestindu-mi despre cum eram pe la diferite varste. Ma face sa ma regasesc in modul cel mai firesc posibil. Eu nu prea am putut niciodata sa o fac singura, fiindca tot eu pot combate ceea ce-mi spun.

As vrea sa pot asculta colinde si sa le las sa-mi patrunda in suflet, insa prefer sa nu o fac fiindca imi e teama sa vad ca nu le simt… Sunt o persoana foarte senzoriala si de cand ma stiu am trait lasandu-ma in prada senzatiilor. Acum sunt atat de mahnita, ca nu ma simt si asta ma sperie si ma doare. Nu stiu daca ati trait vreodata senzatia aceea ca parca nimic nu-ti mai patrunde ca emotie, zapada nu mai ma minuneaza, de ninsoare nu-mi pasa, iar zilele trec fara a sti.
Se apropie Craciunul si pentru ca mereu am iubit aceasta sarbatoare dorindu-mi foarte mult sa am liniste, intotdeauna ceva s-a intamplat si nu am avut-o. Cred ca anul asta nu o mai vreau eu! M-am cam plictisit sa caut o stare care nu vrea sa-mi fie in preajma. Poate ca nu o merit! Nu stiu sa fi facut vreodata rau cuiva, dar poate ca indirect, am facut-o.

Nu stiu cat de bine e sa fiu asa sincera, dar traiesc niste clipe de cosmar care par sa nu se mai termine. Nasol e ca nimeni nu poate sa ma ajute concret. Ce ati face in locul meu?

Posted in Just me