Zilele astea m-a prins un mare dor de copilarie! Mai exact cred ca de viata lipsita de griji de atunci, de capacitatea de a uita micile neplaceri cu lejeritate, de mirosul de iarba din curtea casei unde m-am nascut, de mirosul de soare pe care il avea parul meu.
Asa ca am pornit impreuna cu mama si Adi la colindat pe urmele copilariei mele. Am mers intai sa vad casa in care m-am nascut si care ulterior a fost vanduta. Din pacate am privit-o doar de la exterior de pe straduta care mi-a amintit de nazbatii dar si de lucrurile triste. Am revazut-o cu alti ochi, parca putin straina dar in acelasi timp nostalgica. Eram destul de mititica cand ne-am mutat, cred ca aveam in jur de 11 ani. Apoi am continuat cu vizitarea casei strabunicii mele, casa in care cand intram ma cuprindea o liniste si o pace de neregasit acum. Mirosea a levantica, asternuturile erau intotdeauna apretate iar soba de teracota torcea placut.Tot din strada am revazut-o!
Timpul parca s-a scurs atat de repede si atatea lucruri s-au interpus in toata aceasta perioada….! Va las sa colindati cu mine privind pozele prin micul meu univers nostalgic.
casa unde m-am nascut
casa strabunicii mele
Pt mine bunicii sunt cei mai scumpi. Mi-au oferit totul dragi fără a aştepta nimic în schimb. Datorită lor, dimineţile copilăriei mele au miresme de vanilie, de nucă şi cozonaci aburinzi. Bunica era o fiinţă veselă şi plină de glume. Avea un râset plin, cristalin şi molipsitor. Nici măcar bunicul care era o fire mai închisă nu îi rezista. Se abţinea, dar eu ştiu că îi râdea sufletul. Îi străluceau ochii aşa … altfel. Când ningea, stăteam cu nasul lipit de fereastră şi uitam să mai respir. Acolo am învăţat eu să visez! Mi-e dor de bunici, de toate clipele petrecute împreună, de nopţile liniştite în care pârâia focul în sobă, de tusea guturată a bunicului, de tot ce mi-au dăruit ei atât de sincer şi frumos. Dimineaţa mă prindea cu nasul în plapumă. Stăteam ascunsă şi îi ascultam fericită, în timp ce mirosurile îmi gâdilau nasul şi sufletul. În timp ce trebăluia prin casă, bunica obişnuia să cânte. Cânta încet, legănat şi murmurat. La auzul vocii ei, inima începea să îmi bată ca o nebună de bucurie. O singură dată mi-a stat inima în loc… atunci când am pierdut-o. Lumea a stat în loc. Şi cerul. Şi pământul. Şi … viaţa din mine. N-am să uit niciodată ultima ei privire. M-a cules în ochii ei pentru o eternitate. Uneori, o simt atât de pătrunzătoare, încât mă trezesc zvâcnind şi mă uit în jur să o regăsesc, să-i aud murmurul şi să simt mireasma de vanilie, nucă şi cozonaci proaspeţi în aer…
Cat de frumos iti evoci amintirile. Ma bucur ca ai vrut sa imparti cu mine acele momente:) Pup
in seara de ajun si in noaptea de revelion mi-am dorit mai mult ca oricand sa mai fiu copil macar pt o zi.nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc la cat de frumos era atunci cand ,pt bunicii nostrii ,eu si fratele meu eram centrul universului.i-am iubit mult si noi pe ei dar mai ales ei pe noi.imi lipsesc atat de mult.m-a tulburat tare mult acest articol.cand spun copilarie ma gandesc la casa bunicilor,la tara,acolo este copilaria mea,lipsita de griji si inconjurata de foarte multa dragoste………unde esti copilarie…???…
Draga cumnata….stiu ca tu si fratiorul tau(al meu sot:)))) ati fost foarte atasati de bunici. Imi pare rau daca te-am intristat. Te pup.
Din pacate,bunicii nu mi-au marcat copilaria deoarece acestia au plecat in lumea celor drepti cand eu eram destul de mica,insa o casa a copilariei mele dupa care tanjesc, exista…Acum ,cand trec prin fata acelui loc,care pentru 18 ani a insemnat acasa,mi se pune un nod in gat si de cele mai multe ori lacrimez.Jos,pe asfalt,sub geamul de la bucatarie stau imprimate urmele pasilor mei pe cand eu aveam 3 ani.Toata copilaria mea este acolo…
An Nou fericit!
Irina
Cred ca acel semn te face sa fii si bucuroasa retraind clipa dar si trista ca timpul trece. Oricum cred ca este un sentiment extrem de intens sa privesti aceste urme…
Tatiana, ai inflorit! … Mai intai in tine, ca un boboc fragil si pretios, apoi si in exterior. Se simte multa lumina si caldura in cuvinte si in imagini!…
Fii binecuvantata cu toata iubirea pe care o meriti si o mostenesti, de drept!…
Multumesc Acuarele. Ma bucur ca ti se pare ca sunt mai plina de viata. Asta ma umple de incredere. Pup
Un an nou fericit,plin de realizari si tot ce-ti doresti sa se implineasca!
Ma bucur sa ne cunoastem. Si eu iti doresc tie toate cele bune.Pup
Minunat! Atât de puţine cuvinte dar atât de intense…nu ştiu dacă e de “vină” ceea ce ai scris sau perioada aceasta, dar după ce am citit acest post am fost cuprins de o puternica melancolie…
Si eu simt melancolie si dor si …multe!
Minunat! La Multi Ani!!!
La multi ani si tie!