De cateva zile ma tot framanta o intrebare. Cat anume sa consumi dintr-o relatie ? Sa zicem ca faci cunostinta cu un tip, iti place, e reciproc sentimentul si ce urmeaza apoi. Daca vei fi deschisa in a-l cunoaste, vei schimba impresii si impartasi exeperiente din trecut (nu ma refer la intimitati) si asa e posibil sa consumi relatia ca pe un mar. Dupa consumarea marului intervenind in mod normal digestia, vei constata ca ai vrea o para.
Daca, vei lua atitudinea unui om care e mai distant, mai putin implicat, gandindu-te sa pastrezi marul cat mai mult timp neinceput este posibil a ti-l fure altcineva si te vei alege cu mana goala. Nici urma de mar nici mancat nici inceput macar.
Asa ca nu stiu care e masura cu care sa consumi dragostea? Sa te lasi prada senzatiilor si sa te lasi dusa de val, e posibil ca dandu-i totul sa nu-i mai trebuie. Aici este ca la baclava, e buna, savuroasa, gustoasa dar daca mananci una, maxim doua, deja e prea mult. Te lesina si fara sa vrei te intrebi cine te-a pus sa fii lacoma. Acum iaca-te in plina faza de satietate. Exista si riscul de a nu mai dori in veci sa vezi in farfuria ta o asemenea prajitura.
Deci, care e portia perfecta de consumat fara reactii adverse si fara sa ajungi la hiperglicemie ?
Astept cu curiozitate parerile voastre…:))
Cat sa consumam “relatia”?
Posted on iulie 10, 2009 by Tatiana
buna, buna, ce mai faci?
iti trimitem un zambet cald
cred ca niciodata nu putem stii cat am consumat exact… sau cat ar mai fi fost de consumat…
totdeauna, depinde de relatie…
Multam pentru zambete. Chiar am nevoie, ca aici unde sunt acum ploua.
Eu am o relatie serioasa de mai mult de trei ani.Locuim de trei ani impreuna.Si eu de fel nu sunt deloc calculata.Fac si spun ceea ce imi vine pe moment.Si sunt o persoana deschisa,asa ca la mine se poate consuma destul de repede.:)
Kiss
Si eu patesc asa. Cand ma implic nu am limite.:)
Exista relatii ce anume ca un mar trebuie consumate. Exista si cele in stil foc de artificii – a fost frumos si punct, mergem mai departe. Exista relatii asemanatoare unui ceai aromat, pe care vrei sa il bei zi de zi
Cel mai bine arata situatia in care apar toate manifestarile 
Exact! As vrea un ceai de asta asa aromat si care sa nu ma sature niciodata:)))
Uneori marul e tare frumos si abia astepti sa musti din el pentru ca imediat sa decoperi ca e stricat pe dinauntru:). Ce sa zic – sunt mere si mere pe lumea asta, e foarte greu sa-l gaseti pe cel potrivit pentru tine, acela de care nu te saturi niciodata!
Da si asta e o varianta ca marul sa fei putred inauntru si apetisant afara. Eu nu stiu exact cat sa mananc din el?
e grea intrebarea. cel mai bine e sa fii tu insati. sa nu regreti nimic, dupa. (acum chiar ca mi-e teama de tine…. ne compari cu o baclava…yuuu)
Hai nu ti fie teama.:))) Nu e asta rolul femeii de a inspira teama, deja daca e asa devine un handicap. Detest ca femeia sa ajunga sa imprumute din caracteristicile barbatului, atata timp cat acesta nu e pe cale de disparitie.:)))
pana la capat, cu o pofta nebuna:D:D
Uneori fac asta si apoi mi se cam apleaca si marul ramane mancat si…trebuie sa caut altrul…off:)
servus…
cred ca “regia” asteptarilor, aminarilor, gustarilor… poate distruge totul mai repede decit arderea. apoi… ce vei spune oare, din ce a fost la inceput, peste cinci sau zece sau 15 ani de relatie… consumata?
toate cele bune!
Hello I.O. Flavius, ma bucur sa ne cunoastem! Pai nu stiu ce voi spune? Asta intrebam si eu? Ca si daca il papi rapid si daca il lasi prea mult , ambele variante au un risc…:)
Cam dificil sa consumam cu rationalitate…in general, multi dintre noi, infometati, parca ne-am dori sa consumam intreaga portie dintr-o data, dupa care…intervine satietatea…
Bine ar fi sa consumama rational, cate putin, sa savuram gustul fiecarei inghitituri, sa nu ne simtim niciodata satui, ci doar sa ne potolim foamea de moment, stiind ca mai aem inca mult de consumat…
Asta cred ca ar fi calea optima, numai ca niciodata nu am stiut sa portionez ceva. Daca mi-a placut am mancat tot hulpava…
hi…
interesanta chestiune…
nu pot sa raspund fara a mentziona ca relatzia o vad ca pe un proces… nu ca pe o stare… diferentza dintre cele doua notziuni vreau sa o accentuez prin faptul ca… procesul nu se poate analiza in profunzime decat aducandul la stadiul de combinatzie de stari pe care le analizezi separat… starea lasand posibilitatea sa fie analizata… apoi… starea este un moment.. procesul ceva continuu…
relatzia… ca proces… o consum la cota maxima… pentru ca nefiind stare… se va perpetua dupa anumite legi de multe ori doar de el/ea stiute… consider ca… o relatzie frumoasa evolueaza cu atat mai bine cu cat este “consumata” mai hulpav… pentru ca un astfel de consum creaza loc pentru perpetuarea relatziei… pe cand o “consumare” cu masura… incetineste procesul de evolutzie al relatzie…
ca se va termina relatzia??? poate… dar cui ii mai pasa de asta cand starea… clipa a fost la cota divina??? sigur mie nu imi va pasa… si paote ca tocmai de aia relatzia va continua…pentru ca… abia se astepta o alta stare la fel de feerica…
ups… ce inginereste ma fost… sorry pentru asta…
ovi
Dar dar consumand relatia, practic consumi partenerul care ramane predictibil apoi, nu mai poate starni interesul ca atunci cand nu-i stiai “gustul”, nu?
eu stiu ca… “pofta vine mancand” si dorul de el/ea.. se stinge atunci cand nu este atingere… de aia consum… consum… consum… hulpav… si mereu dornic…
de fapt… pelin nu am gustat niciodata… daca nu este un inceput… nu are de ce sa-mi fie dor… papaia… am gustat de cateva ori… si culmea… nu mi-a placut… nu am inceput o relatzie cu el… caise manac de cand ma stiu… si nu m-as satura nicum…
asa sunt eu… dar poate fi si altfel pentru altzii
Eu mor dupa capsuni, dar dupa ce mananc sa mi fac pofta mi se ia rau de tot..:)))
iata o diferentza intre mine si tine… dintre multe altele banuiesc…
si fiindca veni vorba… capsunile… imi plac cu frisca…
Cu siguranta ca mai sunt si altele. De exemplu eu nu suport frisca:))))
de nici un fel ? sau doar in combinatzia capsunilor???
Capsunile…sunt deliciase…dar , la fel ca tine, le prefer ara frisca…
De niciu un fel, Oovi! Sunt de partea Lorrenei aici.
da… vad… am ramas singur… ufff…
Nu-i nimic ca faci cat 2, ca doar esti BARBAT:)))
da… mercic pentru apreciere…
stii cum se zice insa… ca in spatele oricarui barbat… de succes (si eu adaug… nu numai) se afla o femeie… asa ca…
Ai dreptate si tu. Ma bucur ca esti unul din cei ce recunosc meritele femeii:))
hmmm…in general sunt calculata si-mi gandesc bine miscarile dar nu putem sti niciodata cu siguranta ce va urma. se pot intampla fiecare din situatiile descrise de tine. cred ca atunci cand e sa fie stim, o simtim. cel putin eu asta astept, sa apara cineva care sa stiu ce el e