Tatiana Ernuteanu

Canta de aproape 15 ani, a facut parte din 4 trupe pana cand s-a hotarat sa inceapa o cariera solo si cu toate astea majoritatea o identifica cu Maria de la Van Noizz.
Nu o stiam pana acum cateva saptamani, decat prin intermediul cantecelor ei romantice si a micilor articole despre ea din media. Am cunoscut-o la un eveniment unde am descoperit in Maria o femeie extrem de amabila, modesta si lipsita de aere de condescendenta. Apoi la scurt timp am revazut-o in prezentarea Lenei Criveanu unde aveam sa descopar o alta Maria Radu, foarte feminina, frumoasa, senina, debordand de energie. M-am gandit atunci ca poate voi mai afla si alte Marii , daca ii voi lua un interviu, mizand pe faptul ca are multe de impartasit nu doar din punctul de vedere al unei cantarete cu o voce extrem de buna cat si din punctul de vedere al unui om rafinat, cu un stil de viata ce ii permite sa emita opinii pertinente. Asadar, as vrea sa o primiti cu bratele deschise pe cea care ne incanta auzul an de an cu piese pline de emotie asa cum sunt „All this time”. „Dorul”, „Langa inima mea vine inima ta”.

T: Care sunt primele tale „amintiri muzicale”?

M.R: Cele legate de radioul din care se auzeau slagarele anilor 80.

T: Muzica inseamna si disciplina sau doar talent si creativitate?

M.R: Evident ca fara disciplina talentul si creativitatea ar fi insuficente.

T: Ce se regaseste in conceptul albumului tau?

M.R: Povesti cantate.

T: Personal ascult muzica ta in momente in care dorinta de escapism ma copleseste. Prin intermediul melodiilor tale ajung in alte perioade ale vietii mele, intens marcate de emotii.
Alti oameni cum au mai definit muzica ta?

M.R: Fiecare rezoneaza dupa propria-i istorie, dar in general cam asta a fost cuvintul care revenea – “emotie”.Au fost oameni care mi-au spus ca s-au indragostit pe muzica mea sau cei care erau departe de casa ca se simt mai putin singuri.

T: Peste hotare muzica nu a fost atinsa de morbul modelingului, cantaretele nu sunt toate manechine. ( Aretha Franklin, Annie Lenox, Morcheeba, Sonique, etc) La noi abunda de femei care arata foarte bine. Cum iti explici acest fenomen? Sa fim noi unica tara in care perfectiunea si-a facut casa: si frumoase si talentate si fara compromisuri?

M.R: Ei nu e chiar asa, parca si Paris Hilton si alte domnisoare au tatonat terenul. Cu siguranta sint fete foarte frumoase in muzica la noi dar parca nu as compara talentul lor cu doamnele pe care le-ai enumerat mai sus.Cred ca se pune prea mult accent pe look si mai putin pe talent, din pacate. Eu cred ca lumea a ajuns la saturatie si a inceput sa se faca o oarecare selectie. Rezista cine are ceva de spus.

T: Trebuie sa fii experimentat mult viata ca sa poti canta despre ea?

M.R: Nu neaparat. Poti sa visezi sau sa nu ai nici un contact cu realitatea si sa cinti foarte frumos. Tot despre viata ar fi vorba, a ta.

T: Consideri ca pierderea inocentei este paradisul pierdut sau crezi ca acumularea de experienta este un atuu?

M.R: Nostalgia paradisului pierdut nu exclude atuul pe care il reprezinta experienta. Fara experienta nu poti fi sigur pe tine in orice situatie.

T: Stiu ca ai castigat multe concursuri, ai avut colaborari importante. Cand ai inceput sa te simti artista?

M.R: Cind am urcat prima data pe o scena.

T: Ai sovait vreodata? Cand?

M.R: Am sovait de prea multe ori ca sa imi pot aduce aminte fiecare moment. Stii pe cineva care nu sovaie niciodata..?

T: A propos de ce ai spus. De sovait sovaie toata lumea, dar nu toti au curajul sa o recunoasca. Cum se anunta anul 2009 pentru tine?

M.R: Daca va continua ca pina acum adica cu cintari si randament bun in studio, excelent! Lucrez la cel de-al doi-lea album solo. Am terminat aproape 50%.

T: Nu te-a intrebat nimeni niciodata: cine ar putea face, de fapt, pereche cu tine? Ce ceri tu de la un barbat?
M.R: Eu nu cer nimic special, vreau doar sa ne intelegem.Comunicarea e cheia. Daca merge e ok daca nu inseamna ca nu ne potrivim.

T: Alexis Zorba, personajul lui Nikos Kazantzakis spunea ca la Judecata de Apoi “pentru un singur pacat, nu primeste barbatul iertare: acela de a fi lasat sa-l astepte o femeie ce-l zoreste”. Tu care crezi ca e pacatul de neiertat al unui barbat?
M.R: Nu exista pacate de genul asta. Nimeni nu trebuie sa zoreasca pe nimeni. Ori totul decurge natural ori e ceva artificial.

T: Crezi ca fericirea de durata se naste din „a avea” sau „ a fi”?
M.R: Fericirea se naste din armonie (armonia cu tine insuti). Poti fi orice sau poti avea orice si sa nu fii fericit.

T: Traiesti placerea de a incalca tabuuri?
M.R: Nu neaparat. Depinde de tabuuri…

T: Se zice ca frumusetea vine din interior, dar nu poti straluci daca nu esti fericit. Cum lupti tu pentru fericire?

M.R: Daca trebuie sa lupti ca sa fii fericit e destul de grav…repet trebuie sa cauti armonia.

T: Ce ai vrea sa stie oamenii despre tine si nu stiu inca?

M.R: E in regula asa cum e, raspunsurile mele cred ca ii lamuresc deajuns.