Tatiana Ernuteanu

Mi s-a tot intamplat ca atunci cand vorbeam de muzica greceasca, multi sa raspunda „Ah! Manele…”. Surprinsa am cautat sa vad de ce asocierea asta. Singurul lucru care mi-a venit ca si explicatie in minte a fost, ca, probabil multe versuri de manele au fost puse pe ritmuri grecesti. De aici, „lumea din ce in ce mai culta”, a dedus ca manea- muzica grecesca =sinonime.
Ma simt intr-un fel datoare sa vorbesc putin, atat cat stiu, despre aceasta muzica tanguitoare uneori si antrenanta alteori.
Daca pentru multi, muzica greceasca inseamna celebra coloana sonora a filmului „Zorba-grecul”, tin sa spun ca nu aici se rezuma muzica unui popor si istoria lui. Poporul grec este un popor sensibil si poetic, iar cantecele lui nu vorbesc nici despre viitorul omenirii, nici despre salvarea planetei albastre si nici macar despre cum sa fim mai buni, ci despre dragoste, tradare, prietenie. Sunt mult mai sincere decat cele ale noastre si mult mai autentice, reprezentandu-i. Muzica noastra,(exceptand cea populara) in schimb nu e reprezentativa pentru ca din dorinta de a ne afirma preluam absolut toate influentele posibile. La noi Anna Lesko aduce ritmuri slave, Nico canta in italiana, altii vor sa-l complexeze pe Armin van Beuren, iar Elena Gheorghe a reunit toate influentele balcanice ca nimeni sa nu se supere in cuvinte anglo-saxone.
A propos, de ce dracu grecii la Eurovision de obicei canta in limba nationala, Patricia Kaas in limba materna, iar noi in limba mama adoptiva:engleza?
Pentru ca noi nu dorim ca muzica sa vorbeasca despre poporul nostru si valorile lui. Noi ne dorim sa fim in trend.
Personal, ascult orice tip de muzica atata timp cat e autentica, insa cand vad R&B cantat de 2-3 tinerei care vor sa arate prin ce greutati izbitoare au trecut ei, cand de fapt, toalele sunt de firma, masina e ultima fita, iar parintii le-au dat de toate, simt ca fac indigestie. Lasati-i pe, oamenii de culoare din ghetto-uri a caror lupta de supravietuire e una reala, uneori, sa cante asa ceva. E muzica lor, e experienta lor. Imitatia, doar a stilului muzical dar nu si a stilului de viata arata patetic.
Revenind la ideea de pornire a postului, prin muzica se exprima dragostea, viata, sentimentele umane, chiar cuvantul muzica provenind de la Muza: divinitate de inspiratie artistica. In viata cotidiana a grecilor muzica ocupa un loc extrem de important.
Daca la inceputuri Grecia Antica dadea nastere primelor ritmuri, astazi putem vorbi de o imbogatire a muzicii grecesti, influentata profund de Asia Mica.
La sfarsitul Antichitatii, inceputurile Epocii Bizantine, muzica a capatat un aspect religios. In timpul dominatiei otomane s-au produs poate cele mai multe creatii muzicale.
Grecia a reprezentat intotdeauna o raspantie prin care au trecut de-a lungul timpului: marinari, razboinici, comercianti si turisti. Fiecare a imprumutat ceva muzicii de aici, nascandu-se ceea ce azi numim muzica greceasca.
Ritmurile, instrumentele, poezia muzicii au radacini foarte vechi. „Rembetiko” – un gen muzical aparut la inceputul secolului XX, adesea numit „blues-ul grecesc”, este un melanj de influente din Turcia si din Orientul Mijlociu. Aceasta muzica s-a nascut la grecii din Asia Mica si a ajuns in Grecia dupa catastrofa de la Smyrne( pentru cei ce nu stiu, atunci, in 1922, 2 milioane de greci au fost obligati sa paraseasca Smyrne si sa vina in Grecia). Respinsi de populatia Greciei, acestia si-au gasit adapost in suburbiile din Pireu, unde singura bucurie era aceea de a canta. Cantecele vorbeau despre saracie, foame, credinta, durere, droguri, inchisoare. Incet, incet Rebetiko a inceput sa fie din ce in ce mai populara, incetand sa mai fie asociata cu drogurile si inchisoarea. Principalul instrument este Bouzouki (instrument cu 6 corzi ce face parte din familia luth) si baghlamas (un fel de miniatura bouzuki, ce scoate un sunet foarte ascutit). Anii de aur ai muzicii rebetiko au fost 1922-1940. Cantaretii cei mai reprezentativi pentru acest stil sunt: Vassilis Tsitsanis si Marcos Vamvakaris. Anii 60 au insemnat declinul, tinerii preferand muzica occidentala.
„Dimotiko” este numita muzica folclorica. Dimotiko(in traducere: care vine de la oameni) se inspira din evenimentele oamenilor de la tara: recolta, casatoria, moartea.
„Entehno” (care se traduce prin: calitate) este o muzica populara si sofisticata care amesteca cuvinte frumoase, poetice,cu aranjamente ingenioase, traditionale.
„Laiko” este muzica populara pe care o auzim in orice bouzukia. Laiko: este forma dominanta a muzicii grecesti. Este nascuta de orasele moderne si reprezinta o unitate formata din rebetiko, dimotiko si smirneiko.
Grecii adora sa cante. Nu conteaza daca o fac prost sau bine, stiu pe dinafara versuri din cantece celebre si nimic nu-i opreste.
Muzica greceasca in filme: Misirlou- Pulp Fiction, Tsitsanis-High Seasons, Hatzidakis-Beutiful Girl, Theodorakis-Kambanelis-Green Card(cu Gerard Depardieu), Mikis Theodorakis-Honeymoon
Voi ce muzica preferati?

Filed under: Just me Tagged: | Bouzoukia, Gerard Depardieu, muzica greceasca, Pulp Fiction, Zorba-Grecul